B i n e   a ț i   v e n i t  !

   Vă invit să parcurgem împreună un drum al sufletului, al vindecării, al cunoaşterii, şi de ce nu, al Dumnezeirii!..

Cine sunt eu?

EU SUNT TU ! Eu sunt şi el, şi ea, şi ei, şi toţi ceilalţi…

EU SUNT picătură de Dumnezeu ! Ca şi tine, ca şi ea, ca şi el, ca şi toţi ceilalţi…

Toţi şi toate, fiinţă, nefiinţă, suntem Divinitate!

Şi atunci… Are vreo importanţă numele? Sau profesia, diplomele? Sau culoarea ochilor şi a pielii?

Acestea sunt doar etichete. Nişte etichete şi atât! Toţi suntem fiinţe divine… Fiinţe aflate pe drumul căutării perfecţiunii…

Şi pentru că fiecare fiinţă umană are totuşi o etichetă de identificare, a mea este “Sinia” şi am 51 de ani.

Sunt <<MAESTRU ÎN TERAPII SPIRITUALE>> (Fundaţia de Terapii Complementare BIOMAG).

Sunt TERAPEUT << PRANIC HEALING>> (ASSOCIATE PRANIC HEALER, Institute for Inner Studies, Manila, Philippines, inc. Founder Master Choa Kok Sui).

Şi mai am multe alte etichete… Sunt OM, sunt fiică, femeie, sunt mamă, sunt româncă, europeancă, sunt…

Aceste etichete nu spun aproape nimic despre calitatea de A Fi OM !

Doar simţind sufletul cuiva, poţi spune ceva în sensul acesta.

Să simţi sufletul cuiva, ei, da, asta face de un milion de ori mai mult decât orice etichetă!

Vă rog, simţiţi-mi sufletul!… Este aici, printre aceste rânduriDe-abia atunci când îl veţi simţi, veţi şti cu adevărat cine şi ce sunt… Sunt fărâmă de Dumnezeu! Ca şi tine, ca şi ea, ca şi el, ca şi toţi ceilalţi…

Eu SUNT un Vindecător!

Sunt doar un umil instrument al Divinităţii!

Divinitatea se manifestă prin oameni. Ea dă unora anumite daruri, cum ar fi harul vindecării şi misiunea sacră de a ajuta oamenii.

Eu sunt un astfel de om care a primit un astfel de dar şi o astfel de copleşitoare şi sacră menire, aceea de a vindeca oamenii.

Prin palmele mele, prin inima mea, prin fiinţa mea curge vindecarea lui Dumnezeu.

De ce am fost aleasă, nu ştiu… Aşa că asta fac, vindec oameni. Şi animale, şi plante. Vindec suflete, minţi, trupuri. Vindec fiinţe dumnezeieşti. Asta am făcut de multă vreme şi asta voi face până când voi pleca „Akashă”.

Copil fiind, luam în palme câte un pui de găină murinbund. Mi se părea absolut normal ca, punându-l jos, să înceapă să fugă către cloşcă. În satul copilăriei mele încă mai trăiesc oameni care-şi aduc aminte că, pe la 10-12 ani, eram ciobăniţă pentru cel puţin o sută de cornute. Eram chiar poreclită „Ciobăniţa”. Ce făceam de mă urmau ascultătoare toate animalele, când cutreieram dealurile şi poienile pentru a le hrăni? Ce făceam eu, un copil de 10-12 ani, de le ţineam pe toate laolaltă, peste o sută de suflete? Nu ştiu exact… Mi-aduc aminte doar că le cântam continuu, le mângâiam, le hrăneam, le botezam şi fiecare avea un nume, un nume, nu o etichetă, un nume care spunea câte ceva despre sufletul lor (Steluţa, Floricica, Bosumflici, Creaţa, Zvăpăiata, Cuminţica) dar mai ales, le oblojeam durerile. Dacă aveam vreo căpriţă sau vreun ieduţ cu te miri ce rană sau beteşug, apăi, îl ţineam în braţe până se încălzea şi îi dădeam drumul doar când nu-l mai puteam stăpâni de vioi ce era.

Mi se părea normal că le treceau durerile după ce le mângâiam, după ce le vorbeam sau le cântam. Doar şi mie, o căţărătoare prin toţi, dar absolut toţi copacii întâlniţi în cale, o veşnic plină de julituri şi vânătăi, deci doar şi mie îmi treceau toate atunci când bunica mea, măiţica mea, mă mângâia şi eventual mai şi sufla uneori peste câte-o rană care dispărea aproape pe loc. De aceea, mi se părea firească relaţia mea cu animalele. Tot firesc mi se părea ca uneori să îţi dai seama dinainte ce vrea să spună cineva. Şi tot firesc mi se părea să visez uneori ce se va întâmpla. Cum tot firesc mi se părea să văd anumite chipuri care nu erau în acest plan. Mi se părea normal absolut tot ce se întâmpla…

Mai târziu, aveam să îmi dau seama că nu sunt ca toţi ceilalţi şi că este „greşit” că sunt aşa. Nu pentru că mie mi se părea ceva nelalocul său în viaţa mea, ci pentru că cei din jur o făceau. Am înţeles că dacă sunt eu, aşa cum eram, pot fi catalogată drept „anormală” sau „nebună”.

În comunism, cum să nu fii „nebun”, dacă tu crezi că plantele şi animalele au suflet? Şi că poţi vorbi în gând cu ele?

Eram convinsă că toţi oamenii sunt ca mine. Am înţeles totuşi că nu este aşa şi că „trebuie să fiu altfel”. Şi am început să mă ascund. Am început să-mi pitesc florile sufletului şi surâsul divin. Am făcut asta ani de zile.

Deşi nu înţelegeam de ce „trebuie” să mă schimb… O vreme am încercat să fiu ca alţii. Orice om care-mi apărea în faţă, fie femeie, fie bărbat, fie copil sau bătrân, indiferent de nivelul său de cultură sau de etnie, devenea un model.

Pe-atunci am învăţat imens de mult depre sufletul de om. Şi am continuat cu neclintire să iubesc omul chiar dacă în pelegrinările vieţii mele, nu de puţine ori, am fost prăbuşită până-n străfundurile disperării, ale iadului uman.

Pare-mi-se, Dumnezeu băgase în mine atât de adânc iubirea faţă de oameni încât nimeni şi nimic nu putea s-o scoată de acolo.

Nu puteam să mă schimb. Eu nu aş mai fi fost „eu”. Aşa că am ales să fiu „eu”. Nu puteam trăi fără să-mi umplu sufletul cu poveştile oamenilor, aceste fiinţe minunate, poveşti de care este plină literatura – citeam sute şi sute de cărţi. Nu puteam trăi fără să-mi umplu sufletul cu extazul pe care îl poţi cuprinde şi îl savurezi când mergi pe calea dumnezeirii. Nu puteam să nu-mi umplu sufletul cu iubire. Şi nu m-am schimbat! Ar fi însemnat să-l arunc afară pe Dumnezeu din sufletul meu. Or` aşa ceva nu se putea!!!

Îmbătrânesc şi tot nu „am reuşit”, nici până acum, „să fiu altfel!”. Nu „am reuşit” pentru că nu am vrut. Pentru că sufletul meu aparţine pe vecie Divinităţii, lui Dumnezeu, Tatăl şi Mama Divină.

De ce societatea ne educă folosind programe menite să ne limiteze mintea şi implicit viaţa? Programe care ne ciuntesc sufletul şi ne ciopârţesc viaţa? De ce societatea ne blochează drumul către Divinitate? Dar cine este societatea? Nu cumva noi suntem societatea? De ce mintea noastră compune astfel de programe pe care, ulterior, le transmitem copiilor nostri, programe care ne transformă în sclavii unora dintre noi? De ce concepem programe de însclavire, deşi suntem purtători de divinitate? De ce nu lăsăm Divinitatea să se manifeste în noi aşa cum este, copleşitor de miraculoasă, pură, atât de simplă în minunăţia Ei?!

Acestea sunt doar câteva dintre miliardele de întrebări pe care mi le-am pus până când am reuşit să ajung „Acolo”… Ceea ce unii numesc „Realizarea Sufletului”, „Uniunea cu Dumnezeu”, „Marea Eliberare” sau Antahkarana şi ceea ce eu numesc, simplu şi desăvârşit, „Acasă” sau „Akashă”!

Şi cine-a vazut-O pe Dumnezeu, acela nu mai are frică! Ci doar dorinţa de a se întoarce „Akashă”.

Şi cine ajunge măcar o dată „Acolo”, „Acasă” adică, musai trebuie să treacă la treabă ca slujitor al Divinităţii, ca umil instrument divin, şi neapărat trebuie să pună umărul, aşa firav cum o fi, pentru a ajuta umanitatea, aşa şi mie mi s-a dat harul vindecării şi o treabă de făcut.

Aşa am ajuns Vindecător. Dar nu eu vindec oamenii… Dumnezeu este Vindecarea!

Puterea nemărginită a Divinului vindecă orice boală. Acolo unde medicina convenţională este neputincioasă – boli incurabile sau letale, boli de inimă, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, hipertensiune, diabet, artroze, reumatism, impotenţă, scleroză multiplă, malformaţii de orice fel, cataractă, tulburări bipolare, tumori, cancere de tot felul, leucemii, paralizii, SIDA, Gripă Aviară, Parkinson, schizofrenie, insomnii, frici, angoase, şocuri emoţionale, şi câte şi mai câte alte nenorociri sunt pe lumea asta – medicina sacră face minuni.

T R A T A M E N T U L   aplicat de mine constă în ședințe de   B I O E N E R G I E   de înaltă frecvență precedat de o Diagnoză Energetică prin feeling şi clar-vedere parțială, strict medicală. Utilizez un mix de tehnici precum Pranic Healing, Metoda Tibetană, Cromoterapie, Terapia Sunetului, Cristaloterapie, Psihoterapie Pranică etc. Protocoalele de Pranic Healing, renumite pe toată planeta, dublate de „chei” şi ajutor divin şi de bioenergia pe care toţi, dar absolut toţi oamenii pe care i-am tratat, au simtit-o pe tot parcursul terapiei, mi-au permis vindecarea completă a unor boli crunte sau cel puțin ameliorarea lor. Tratamentele mele sunt destinate tuturor, fie oamenilor simpli, fie celor prestigioşi. În faţa bolii, toţi suntem egali. În faţa Divinităţii, toţi suntem la fel.

Principalele efecte pozitive ale tratamentelor bioenergetice pe care le-am aplicat, pe lângă cel de vindecare a bolii reclamate de către pacient, includ întărirea sistemului imunitar, reglarea metabolismului, echilibrarea sistemului psihic, îmbunătățirea respirației celulare și a mobilității articulare.

Alte efecte benefice observate de către pacienți au fost dispariţia insomniilor, a migrenelor, normalizarea presiunii sângelui şi a glicemiei, scăderea colesterolului, vindecarea infecţiilor urinare, îmbunătățirea remarcabilă a văzului şi a auzului, revenirea poftei de viaţă.

În cadrul şedinţelor, transmiterea de bioenergie către pacient se face de la o distanţă de minimum 20 cm (Non-Atingere).

S t ă r i l e   experimentate de către pacient includ: reducerea durerii chiar în timpul ședinței, vibrații intense în tot corpul, furnicături puternice, senzaţii de fierbințeală sau răcoare, senzaţia de „viermişori” care merg pe corp, de răscolire a intestinelor, plutire, somnolenţă (sunt pacienţi care efectiv adorm în picioare), pulsații în degete, simțirea valurilor de energie caldă în palme, strălucirea pielii, relaxarea musculaturii, senzații de presiune plăcută pe toată suprafața trupului, limpezirea minții și îmbunătățirea altor abilități cognitive, îmbunătățirea libidoului.

Prin mine, Divinitatea a înfăptuit şi vindecări spontane.

Ca în orice tratament, este nevoie de răbdare şi credinţă! De iertare şi iubire!

Divinitatea a plantat în fiecare dintre noi o sămânţă sacră! Este inima noastră sacră, inima Dumnezeirii noastre… Pe care, în experienţa asta numită „Dualitate” o acoperim cu tot felul de lături. Priviţi-o adânc, cu sinceritate şi în credinţă deplină… Curăţaţi-o, vindecaţi-o, purificaţi-vă mintea şi vă veţi îndrepta spre desăvârşire! Acolo este vindecarea!

Să vă binecuvânteze Divinitatea! Fie că se numeşte Dumnezeu, Allah, Buddha, Mohamed, Iehova şi câte şi mai câte nume are… Este UNICĂ !

Fiţi binecuvântaţi !

În deplină credinţă,

Sinia

Vă invit acum să aducem un grăunte de pace Mamei Pământ prin rostirea acestei Rugăciuni – Mantre a Păcii.

Mantra se rosteşte de 5 ori. Stăm cu faţa spre EST. Rostim mantra o dată. Întoarcem capul spre dreapta adică spre SUD şi mai rostim o dată mantra. Întoarcem capul spre stânga, NORD, şi incantăm mantra. Răsucim capul peste umărul stâng în sus, VEST, iar incantăm mantra. Ultima dată când rostim mantra, întoarcem capul peste umărul stâng în jos.

MANTRA PĂCII

Să fie Lumină şi Pace în ceruri!
Să fie Pace în Adâncuri!
Să fie Pace pe Pământ!
Să fie Pace pentru toate fiinţele!
Să fie Fericire pentru toate fiinţele!
Să fie Bucurie pentru toate fiinţele!
Să fie Pace, Fericire şi Bucurie pentru toate fiinţele!
AUM ! AUM ! AUM !

Advertisements